din categoria doua intrebari si un singur raspuns, sport.ro lanseaza sondajul suprem:

oare tot pe sistemul asta se fac si sondajele electorale in perioada asta?

e rost sa vorbesc despre ce telefon mobil mi-as dori. nu de alta, dar vreau sa particip la concursul go4it.ro.

m-am tot gandit ce as vrea si raspunsul e simplu, un nokia 5110 al zilelor noastre. pentru ca poate cadea de la etajul 2, sa se imprastie prin holul hotelului, sa il aduni cu matura, sa il ansamblezi si totusi sa mai poti da un ultim apel prin care sa anunti ca 2 zile numai ai telefon.

mai concret, iata ce proprietati ar trebui sa aibe acest 5110:

• acumulator cu un sistem de reincarcare atunci cand apesi tastele, cum se reincarca acumulatorii de la masinile hibride; asta da telefon eco-friendly
• ecran color lcd din ala de primesti banii pe el daca ajunge romania in finala campionatului european
• camera foto cu film, asa, ca pentru nostalgici; editia premium ar avea polaroid ca sa scoata si foto pe loc
• memorie de 1terra pe un hard mobil conectat prin usb
• conectivitate prin bluetooth, infrarosu, ultraviolet, megaverde, supergalben si restul culorilor din spectru
• si nu in ultimul rand, cheita pentru blocat telefonul

dar daca asta nu se poate, macar un nokia e90 sa imi pice si mie!

imi place fotbalul si nu ma feresc sa o spun. sunt stelist de mic, am crescut cu poze si postere ale echipei in casa. cu fanioanele cu scorurile notate de la meciurile din 85-86. cand am crescut, am mers pe stadion si mi-am sustinut echipa si am ajuns sa fiu foarte atasat de steaua. am trait si momente fericite, cum ar fi meciul cu valencia sau parcursul din europa din primavara lui 2006, au fost si dezamagiri crunte ca acele 4-2 cu middlesborough sau dinamo.

anul asta, in iarna, steaua era departe, departe rau si speram sa prindem poate un loc doi, cu mare noroc. in retur steaua a castigat pe toate planurile, cfr a pierdut si uite asa am ajuns sa cred ca putem castiga campionatul. un punct in derby si puteam sarbatori deja. dar nu! duminica, dinamo a aratat cum se joaca un derby si a castigat cu inima, dintr-un orgoliu pe care il invidiez. am plans de necaz cand am pierdut meciul ala dar continui sa sper. maine mai e o sansa, una mica, dar e. de fiecare data cand sunt stiri din sport si mai ales de la cluj imi creste pulsul si nu stiu ce sa fac, sa inceapa meciurile alea odata. maine pana nu da careva un gol sa se mai linisteasca lucrurile sunt sigur ca imi vor tremura dintii de emotie. sa inceapa odata ca numai suport!

fiecare avem pasaricile noastre asa ca sunt curios: tu ai pasiuni din astea nebune, care in anumite momente sa nu te lase sa te gandesti la altceva?

4 zile de vacanta nu strica nimanui, tocmai buna de reincarcat bateriile. prestat toate activitatile specifice vacantei de 1 mai, bifat si la categoria hobby, ce sa mai, toate bune si frumoase.

acum, ca m-am intors, o stire mi-a atras atentia: italienii ii considera pe filipinezi si senegalezi drept cei mai simpatici. asta m-a facut sa ma gandesc mie ce natii imi plac si de ce? pai imi plac turcii, pentru ca sunt amuzanti si le place fotbalul. tot timpul cand vorbesti cu un turc isi va aminti un meci al stelei cu echipa lui favorita pe care sa il intoarca pe toate partile si e la fel de vehement ca si mine in a sustine ca echipa lui e mai buna.

urmatorii pe lista sunt polonezii. au cel mai simpatic accent atunci cand vorbesc engleza si le place sa se-ntinda in purul spirit estic la vorba si cateva beri pana dimineata.

acum, ia zi, facem si noi un top al simpaticilor? tie cine iti place?

am vazut la tribonflax 4 bannere de predat la scoala publicitarilor romani. asta mi-a atras atentia in mod deosebit. e un puzzle pe care daca il rezolvi ajungi pe site-ul fortelor armate suedeze. acolo, surpriza, un test psihologic si de aptitudini complex premergator inscrierii in armata. la noi, te incolonai la comisariat, te bagau intr-o sala unde putea ingrozitor si primeai o foaie pe care era interzis sa notezi raspunsurile ca numai aveau altele, ce sa mai vorbim de tehnica moderna.

bonusul era in schimb, examenul medical! o sala rece cu linoleu si mai rece in care te inghesuiau cu inca 30 de romani, toti la puta goala. glume proaste cu duiumul. ce se intampla in camera aia a nascut multe legende care banuiesc ca difera de la zona la zona. la mine in alexandria se spunea ca te plezneste cu rigla peste daca ti se scoala. n-am patit-o dar legenda a continuat. la tine cum a fost examenul medical? ce legende ai auzit pe tema asta?

ps: chiar daca esti fata, sigur ai auzit ceva pe la colegii de la a 12-a asa ca nu te sfii sa impartasesti!

in incercarea mea de a reinstala sistemul de operare, am intampinat ceva provocari cu cd-romul care s-a razvratit intr-un mod violent. asa ca am decis ca tot vechea tehnologie ma va scoate din impas. sper sa rezist tentatiei de a face putin scratch. oare va merge?

[surse foto: aici si aici]

de ceva vreme un lucru e cert: traficul din bucuresti e infect! se tot propun solutii gen scuter, bicicleta, transportul in comun dar fiecare are problema ei. scuterul si bicicleta desi te poti strecura nu stii cand te acroseaza vreo masina iar la transportul in comun apar alte 2 provocari: cu cel de suprafata ramai blocat in trafic iar cel subteran nu te poate duce oriunde vrei.

in situatia asta, cum ti s-ar parea sa faci sport, sa nu poluezi, sa calatoresti in aer liber, sa nu respiri fumul altora, sa ai la indemana o scurtatura si sa te mai si distrezi in acelasi timp?

ia hai cu barca! eu iti propun traseul aurel vlaicu - piata presei, via lacurile floreasca si herastrau! te bagi?

[click foto pentru marire] [surse foto: ionita razvan si google earth]

vad ca se lanseaza o noua moda, cea a penibilului. cel putin, asa imi lasa mie cabral impresia. si cum vreau sa fiu in trend, dar nu am q7 alb culoarea untului, e musai sa povestesc si eu un moment penibil.

in generala, printr-a saptea, ne mutasem intr-un nou apartament. ca orice copil scos din mediul lui, am cautat sa imi fac repede prieteni printre vecini si vecine. dintre toate, tocmai langa apartamentul meu era vecina pe care pusesem eu ochi sa ne imprietenim mai bine. intr-o dimineata, inainte de scoala, imi vine mareata idee de a da jos de pe usa placuta cu numele celor ce au stat acolo inainte. echipat in chiloti, maieu si ciorapi si cu surubelnita in mana ma pun pe desurubat. nu mergea neam! nu aveam ceva fix in care sa sprijin usa, asa ca fac un pas pe pres in fata usii si inchid usa. cat putea sa dureze? clang! era yala automata pe care uitasem sa o blochez.

asa ca am ramas blocat in fata usii, in chiloti si cu surubelnita in mana, la doar doi metrii de vizorul vecinii. bineinteles ca a trebuit ca ea sa vina de la scoala chiar atunci sa ma surprinda in momentul meu de glorie. in vreo 2 ore am reusit sa dau si de taica-miu la telefon sa vina sa imi deschida usa.

dupa vreo 3 zile m-am intalnit din nou cu vecina. replica a venit imediat: “ohh, te-ai imbracat!”