vad ca se lanseaza o noua moda, cea a penibilului. cel putin, asa imi lasa mie cabral impresia. si cum vreau sa fiu in trend, dar nu am q7 alb culoarea untului, e musai sa povestesc si eu un moment penibil.

in generala, printr-a saptea, ne mutasem intr-un nou apartament. ca orice copil scos din mediul lui, am cautat sa imi fac repede prieteni printre vecini si vecine. dintre toate, tocmai langa apartamentul meu era vecina pe care pusesem eu ochi sa ne imprietenim mai bine. intr-o dimineata, inainte de scoala, imi vine mareata idee de a da jos de pe usa placuta cu numele celor ce au stat acolo inainte. echipat in chiloti, maieu si ciorapi si cu surubelnita in mana ma pun pe desurubat. nu mergea neam! nu aveam ceva fix in care sa sprijin usa, asa ca fac un pas pe pres in fata usii si inchid usa. cat putea sa dureze? clang! era yala automata pe care uitasem sa o blochez.

asa ca am ramas blocat in fata usii, in chiloti si cu surubelnita in mana, la doar doi metrii de vizorul vecinii. bineinteles ca a trebuit ca ea sa vina de la scoala chiar atunci sa ma surprinda in momentul meu de glorie. in vreo 2 ore am reusit sa dau si de taica-miu la telefon sa vina sa imi deschida usa.

dupa vreo 3 zile m-am intalnit din nou cu vecina. replica a venit imediat: “ohh, te-ai imbracat!”