multe masini din ziua de azi scot un sunet enervant atunci cand nu porti centura de siguranta. unii dintre voi se tot intreaba oare ce pot face ca sa scape de acel sunet, bineinteles orice altceva in afara de a purta centura.

stati linistiti, piuitul se va opri cand doctorul va opri aparatele si va spune familiei: “imi pare rau!”

clipul preferat de promovare a centurii l-am postat mai demult. piticu a postat si el un clip interesant.

imi place fotbalul si nu ma feresc sa o spun. sunt stelist de mic, am crescut cu poze si postere ale echipei in casa. cu fanioanele cu scorurile notate de la meciurile din 85-86. cand am crescut, am mers pe stadion si mi-am sustinut echipa si am ajuns sa fiu foarte atasat de steaua. am trait si momente fericite, cum ar fi meciul cu valencia sau parcursul din europa din primavara lui 2006, au fost si dezamagiri crunte ca acele 4-2 cu middlesborough sau dinamo.

anul asta, in iarna, steaua era departe, departe rau si speram sa prindem poate un loc doi, cu mare noroc. in retur steaua a castigat pe toate planurile, cfr a pierdut si uite asa am ajuns sa cred ca putem castiga campionatul. un punct in derby si puteam sarbatori deja. dar nu! duminica, dinamo a aratat cum se joaca un derby si a castigat cu inima, dintr-un orgoliu pe care il invidiez. am plans de necaz cand am pierdut meciul ala dar continui sa sper. maine mai e o sansa, una mica, dar e. de fiecare data cand sunt stiri din sport si mai ales de la cluj imi creste pulsul si nu stiu ce sa fac, sa inceapa meciurile alea odata. maine pana nu da careva un gol sa se mai linisteasca lucrurile sunt sigur ca imi vor tremura dintii de emotie. sa inceapa odata ca numai suport!

fiecare avem pasaricile noastre asa ca sunt curios: tu ai pasiuni din astea nebune, care in anumite momente sa nu te lase sa te gandesti la altceva?

in incercarea mea de a reinstala sistemul de operare, am intampinat ceva provocari cu cd-romul care s-a razvratit intr-un mod violent. asa ca am decis ca tot vechea tehnologie ma va scoate din impas. sper sa rezist tentatiei de a face putin scratch. oare va merge?

[surse foto: aici si aici]

vad ca se lanseaza o noua moda, cea a penibilului. cel putin, asa imi lasa mie cabral impresia. si cum vreau sa fiu in trend, dar nu am q7 alb culoarea untului, e musai sa povestesc si eu un moment penibil.

in generala, printr-a saptea, ne mutasem intr-un nou apartament. ca orice copil scos din mediul lui, am cautat sa imi fac repede prieteni printre vecini si vecine. dintre toate, tocmai langa apartamentul meu era vecina pe care pusesem eu ochi sa ne imprietenim mai bine. intr-o dimineata, inainte de scoala, imi vine mareata idee de a da jos de pe usa placuta cu numele celor ce au stat acolo inainte. echipat in chiloti, maieu si ciorapi si cu surubelnita in mana ma pun pe desurubat. nu mergea neam! nu aveam ceva fix in care sa sprijin usa, asa ca fac un pas pe pres in fata usii si inchid usa. cat putea sa dureze? clang! era yala automata pe care uitasem sa o blochez.

asa ca am ramas blocat in fata usii, in chiloti si cu surubelnita in mana, la doar doi metrii de vizorul vecinii. bineinteles ca a trebuit ca ea sa vina de la scoala chiar atunci sa ma surprinda in momentul meu de glorie. in vreo 2 ore am reusit sa dau si de taica-miu la telefon sa vina sa imi deschida usa.

dupa vreo 3 zile m-am intalnit din nou cu vecina. replica a venit imediat: “ohh, te-ai imbracat!”

dupa doua saptamani de cautat teme, modificari, descifrat tainele php-ului, un pic de corel ca in vremurile bune sunt gata sa ma intorc la baza, la vorbele mele. asa ca, de maine, ne vedem aici, pe vorbelemele.com

ps: nu ar strica o parere despre “noua casa”!

de 3 zile nu am mai scris nimic si am si motive:unul ar fi ca am avut un we plin sau mai bine zis o sambata noapte nebuna si o duminica de somn si recuperare. abia acum i-am inteles si eu pe prietenii care imi spuneau: bai danutz, ma resimt dupa noaptea trecuta. poate ca unde am fost constant cel mai tinerel din gasca si nu ma resimteam mai deloc, dar mi-am pierdut antrenamentul.

un altul ar fi ca eram dezamagit de blogosfera asta si de cati oameni pot scrie despre b*ni p*a*h teava, p*xjx*de, haicifradupa4, txrxaxfxixc si asta doar ca sa atraga romani de cauta la gogu asa ceva sa dea cu butonu’ ala chit-chit. si decat sa fiu asociat cu ei, mai bine ma las. si totusi nu e totul pierdut. tot pe net ii gasesti si pe dono, cabral, inca “someone”, buhnici. si brusc iti revine cheful de citit si scris. asa ca inchei aici astazi, dar maine pregatim o analiza complexa domne!

tot incercam sa imi dau seama de ce ieri nu am avut deloc inspiratie, desi aveam cateva subiecte care tot asteapta sa le bag in seama. am ajuns la concluzia ca dentistul cand mi-a extras maseaua a lasat locul descoperit si pe acolo s-a scurs toata inspiratia mea. si cand s-a oprit scurgerea de inspiratie m-au lovit durerile creatiei.

incep saptamana cu pofta de munca, de munca pentru altii, asa ca pun repede mana pe pagini aurii ca sa gasesc o echipa de meseriasi bazati. cu datul de telefoane si detalii tehnice legate de lucrare se duce naibii ziua. marti e zi de platit taxe si in general hartogaraie pe la diverse ghisee. lucrurile merg atat de repede incat numai fac nimic altceva toata ziua. miercuri, ei bine, miercurea e ziua in care curg banii gramada! atat de multi incat platesc toate datoriile, decorez casa si mai si raman pentru ceva tratamente pe la medic. doar o zi a trecut de cand nu m-am ocupat de hartii, dar nici o problema, astazi e joi si daca e joi garantat rezolv tot.

daca e vineri, e aproape weekend. ei bine, aici e deruta totala. ma chinui toata ziua sa pregatesc locuinta de musafiri, cand colo, surpriza: sambata plec la plimbare! pai si cu musafirii pentru care m-am pregatit o zi intreaga cum ramane? pai nu stiu, cred ca au disparut in neant. partea buna e ca desi miercuri am spart o poala de bani, inca mai am bani pentru plecarea asta. duminica e destul de clar, o ard aiurea si ma odihnesc ca doar urmeaza o saptamana grea.

ei bine asa ar arata saptamana mea, conform horoscopului zilnic. nu pot decat sa ma declar surprins de faptul ca nu se pomeneste nimic de munca. dar bani, garla, va sa zica am obiceiul sa castig la loto des. o alta problema pe care o sesizez in comportamentul meu e ca sunt cam singur: nimic de familie, iubita ori sotie. nici cu prietenii nu stau pe roze, din moment ce ne-am cam tapit cu vizita. acum nu stiu sigur cine a fost de vina, eu sau ei. totusi ma incanta grija mea constanta pentru redecorarea casei.

hai inapoi la realitate ca printre astre ciudat mai e!